Autor: Florentina Sarov
Vine toamna. Terasele se strâng, oamenii intră înăuntru și, pentru câteva luni, sala restaurantului devine locul în care se decide dacă un client revine sau nu. Mâncarea contează enorm, nimeni nu zice altfel. Dar ați observat vreodată cât de repede vă simțiți „acasă” într-un local, înainte să vină măcar meniul? Acea senzație are foarte mult de-a face cu ce atingeți și cu ce vedeți în jur: masa, scaunul, lumina care cade pe lemn.
Lucrăm de ani buni cu restaurante, pensiuni și cafenele, iar întrebarea pe care o auzim cel mai des nu e „cât costă”, ci „cum fac să arate primitor?”. Așa că am adunat aici ce am învățat, din atelier și din vizitele la clienți.
Lemnul masiv face jumătate din treabă
Există un motiv pentru care o sală cu mese din lemn adevărat pare mai caldă decât una cu blaturi laminate, chiar dacă au aceeași culoare. Lemnul masiv are fibră vizibilă, mici variații de nuanță de la o scândură la alta, noduri care nu se repetă identic. Ochiul prinde aceste neregularități și le citește ca fiind ceva natural, făcut de mână. PAL-ul imprimat, oricât de reușit, repetă același model la fiecare 60 de centimetri (și clienții simt asta, chiar dacă nu știu să spună de ce).
Pentru sălile de restaurant recomandăm de obicei fagul. E dens, rezistă la lovituri și la spălat zilnic, iar după băițuire capătă tonuri calde, de la miere până la nuc închis. O masă precum masa de restaurant Diana, din fag e gândită exact pentru ritmul unei săli pline: blat gros, picioare stabile, finisaj care suportă cârpa udă de zeci de ori pe zi.
Culoarea finisajului schimbă toată sala
Aici se greșește des. Mulți aleg wenge sau negru pentru că arată elegant în poze, apoi constată că sala pare mai mică și mai rece seara. Nuanțele de nuc, cireș sau nuc roșcat reflectă lumina caldă a becurilor și „încălzesc” spațiul fără alt efort. Dacă sala are ferestre puține, merită să mergeți spre stejar deschis sau natur.
Nu trebuie ca totul să fie din aceeași nuanță. O combinație care funcționează foarte bine: mese într-un ton mai deschis și scaune puțin mai închise, cu tapițerie din stofă. Scaunul HoReCa Cristian în nuc roșcat e unul dintre modelele pe care le recomandăm des pentru asta, pentru că stofa estompează ecoul din sală și face șederea mai lungă mai comodă. Pentru un aer mai luminos, modelul Cristin în stejar deschis se potrivește în sălile mici sau în cafenelele cu mult alb pe pereți.
Distanța dintre mese e parte din atmosferă
Un restaurant înghesuit nu e cald, e doar aglomerat. Din experiența noastră, între spătarele a două scaune așezate spate în spate ar trebui să rămână cam 50–60 de centimetri, ca un ospătar cu tava să poată trece fără să ceară voie. Dacă trebuie să alegeți între încă două mese și un culoar comod, alegeți culoarul. Clienții stau mai mult și comandă mai mult atunci când nu simt cotul vecinului.
Pe de altă parte, nici o sală cu mese răsfirate ca într-o sală de așteptare nu creează intimitate. Truc simplu: grupați mesele pe zone. Un colț cu mese de patru lângă fereastră, o zonă cu mese lungi pentru grupuri, poate un bar cu scaune înalte. Fiecare zonă capătă personalitatea ei.
Băncile și mesele lungi aduc oamenii împreună
Nimic nu spune „masă în familie” mai bine decât o bancă de lemn. În pensiunile și restaurantele cu specific tradițional, setul Rustic 1 cu bănci creează imediat atmosfera aceea de masă mare la bunici, unde toată lumea se strânge mai aproape. Băncile au și un avantaj practic: încap mai mulți oameni pe aceeași lungime, iar copiii se așază mult mai ușor.
Dacă aveți și un bar, nu-l tratați ca pe o zonă secundară. Un scaun înalt tapițat, cum e scaunul de bar din cireș cu spătar, îl invită pe clientul venit singur să rămână la încă un pahar, în loc să plece după cafea.
Detaliile mărunte pe care le simte toată lumea
Lumina contează la fel de mult ca mobilierul. Becurile cu temperatură caldă (în jur de 2700K) scot în evidență fibra lemnului, pe când lumina albă, de birou, o aplatizează. Câteva lămpi joase deasupra meselor fac mai mult pentru atmosferă decât un plafon plin de spoturi.
Apoi, textilele: perne pe bănci, o tapițerie în culori de pământ, poate un pled pe spătarele de lângă ușă, în lunile reci. Plantele verzi, vasele din ceramică, chiar și un raft cu borcane de murături (da, și asta poate fi decor) spun o poveste. Iar povestea e ceea ce transformă o sală într-un loc în care revii.
Un ultim sfat, poate cel mai practic: probați scaunele înainte să comandați. Stați pe ele 20 de minute, nu 20 de secunde. Un scaun frumos, dar incomod, strică cea mai reușită amenajare. Dacă vreți să vedeți cum arată mostrele de culoare pe lemnul real sau aveți nevoie de dimensiuni pe măsură pentru sala voastră, scrieți-ne. Ne bucurăm de fiecare dată când putem ajuta un restaurant să devină locul preferat al cuiva.
